S-a nascut la 14 iunie 1932 in comuna Grinauti, judetul Balti.
A absolvit facultatea de filologie a Universitatii Pedagogice Ion Crean ga din Chisinau (1955). A fost redactor de editura, consultant la
Uniunea Scriitorilor din Moldova. Debutul editorial si l-a facut in
1962 cu cartulia pentru copii In tara fluturilor, urmata de o alta, de data aceasta de miniaturi sclipitoare Baietelul din coliba albastra (1964). Carti de referinta in cadrul intregii noastre lite raturi pentru copii: Ispravile lui Guguta (1967), Ministrul bune lului (1971), Guguta capitan de corabie (1979), Steaua lui
Ciubotel (1981), Calul cu ochi albastri (1981), Guguta si pri etenii sai (1983), Pantalonia tara piticilor (1984), Maria sa
Guguta (1989), Guguta si prietenii sai, in doua volume (1994).
Spiridon Vangheli a scris si poezie: cartea de versuri Balade
(1966). Este coautor, impreuna cu Grigore Vieru, al unui exce lent Abecedar.
Laureat al Premiului de Stat al Republicii Moldova (1980) si detinator al Diplomei de Onoare Andersen (1974).
In chiar prima sa publicatie pentru cei mici In tara fluturilor
Spiridon Vangheli a facut dovada intelegerii sau poate mai curand a intuirii specificului autentic al literaturii dedicate citi torului fraged. Faptul ca fluturii au o tara a lor, ca si oamenii, iar
Hulubul, Casa, Cutulica, Fulgusorii si alte elemente ale lumii din jur sunt simtite de Radu ca fiinte vii (autorul le ortografiaza cu majuscula) adevereste acea contopire a scriitorului cu copilul, fara de care contactul cu destinatarul operelor sale nu este posibil.
Pentru Radu totul e insufletit, viu, simte, se bucura, se intereseaza etc. Textele sunt de o naivitate desavarsita, psihologia personaju lui este a copilului curajos, iscoditor, inventiv, visator, exprimarea autorului nu tradeaza niciodata prin nimic felul copiului de a intelege si explica lucrurile: casele si-au tras cusme albe pe ochi.
Drumurile s-au ghemuit sub garduri… , in alta parte dealul mai doarme, dar Tufele s-au trezit si alearga cu radacinile in toate par tile cauta de ale gurii pentru Struguri , acestia, Strugurii, la randul lor, s-au sculat…, si-au spalat fata in roua si isi vad de treaba… .
Copilul umanizeaza elementele lumii, personifica intens, pen tru dansul metafora este ceva obisnuit; lumea i se dezvaluie in culori proaspete, pitoresti; am putea spune ca scriitorului pentru cei mici, iar de altfel nu numai acestuia, i se cere doar sa nu tradeze copilul din el. Or, Spiridon Vangheli era, de la inceputul creatiei sale, copilul care intelegea ca intregul univers este o coliba albastra, acoperita de… cer. Nu maturul din scriitor, ci copilul din sufletul lui se exprima absolut spontan, firesc, pitoresc si memo rabil : Ma cheama Radu. Am trei ani. Noaptea dorm in casa, iar ziua traiesc in coliba albastra. Si Casa, si Pomul, si Vantul, si Iazul,
si Soarele traiesc cu mine in coliba albastra sau: Rodica e noua, nu demult am adus-o acasa. Am dat pe dansa flori eu un brat si tata un brat. Rodica e mica, dar poate sa rada singura. Are si doua urechi. Cu dansele incalzeste perna.
Prin aceasta modalitate fireasca si concomitent desavarsita sub aspect artistic, la care apelase cu un enorm succes Ion Druta in
Frunze de dor (1957) plasmuindu-l pe Trofimas si Grigore Vieru in Alarma in acelasi an, Spiridon Vangheli a depasit in chip cate goric si magistral istorisirile anoste, plictisitoare, impregnate de povete si indemnuri menite sa instruiasca si sa educe . Carac terul instructiv si cel educativ al operelor sale este cu mult mai mare, mai puternic, acesta fiind instructiv-estetic si, respectiv, edu cativ-estetic.
Activitatea de mai incoace a lui Spiridon Vangheli este mar cata de crearea unui personaj devenit curand o emblema suges tiva a Copilului (cu majuscula) Guguta. Din suita de carti care il au drept protagonist se desprinde imaginea unui baietel inze strat cu o minte sclipitoare, in ganduri si actiuni manifestandu-se prin spontaneitate si caracter imprevizibil, exprimarea sa neinde partandu-se in principiu de aceea a confratelui mai mic din minia turi Radu.
Ca atatea personaje crengiene si folclorice, Guguta este urias prin capacitatea sa de a inventa parabole in care faptul obisnuit, cotidian, banal chiar, se pomeneste hiperbolizat, incadrat intr-o atmosfera basmica, neverosimila, dar absolut autentica, dupa cum se intampla, de exemplu, in nuvela Cusma lui Guguta. Protago nistul cartilor lui Spiridon Vangheli este neastamparat in sensul sanatos al cuvantului, ingenios si stapanit de sentimente vii, puter nice, care se transmit in chip firesc si chiar molipsitor nu numai copiilor. Dam drept exemplu nuvela Bunelul.
Imbinare organica de real si fantastic, ea ne propune o imagi ne in miniatura a intregii creatii vangheliene. E pe moarte bu nicul lui Guguta, oamenii vin la el sa-l roage sa transmita rudelor
decedate mai demult vesti de aici, de pe pamant. Urla cainele,
Guguta se teme ca o sa inghete bocna sufletul bunelului pana s-a ridica la cer… , O sanie incarcata cu saci a iesit pe poarta si a luat-o la moara .
Pana aici totul se pare natural si ca in viata . Dar Guguta n-ar fi Guguta, daca n-ar pune la cale niste trebusoare pe cat de nastrusnice, pe atat de magice in acceptia lui. In primul rand, el ascunde lumanarile, crezand ca fara ele bunicul nu va muri. In randul al doilea, el merge la moara si porneste sania cu cai inapoi acasa, ghidat de aceeasi convingere ca fara colaci si paine bu nicul nu va muri.
Scriitorul dovedeste ingeniozitate pe masura personajului cand nu spune dintr-o data de ce anume, cum anume caii au venit singuri acasa.
Cand aude istoria cu sacii care s-au intors singuri de la moara , bunicul prinde suflet . Poate datorita unui castravete murat pe care il mancase in ajun.
De aici incolo se contureaza cu multa claritate ambele persona je. Guguta este naivul de totdeauna, dar naivitatea lui e una inteleapta, pe care el o exprima firesc, spontan, memorabil. La intrebarea bunicului Si cum te-ai dus, bre, tocmai la moara, cand afara era prapadenie?! nepotelul raspunde prompt: Pai noi eram doi, a mers si cainele matale cu mine .
Pe linia ingenuitatii innascute a lui Guguta se inscrie intrebarea pe care i-o pune Guguta bunicului: … Dar tu nu te temeai sa mori, ca asa era o ninsoare?…
Nepotul si bunicul sunt adevarate vase comunicante: ori
Guguta a deprins sireteniile nevinovate de la bunic, ori acesta din urma a cazut in mintea nepotelului, de vreme ce, trecut de optzeci de ani, dupa ce afla ca Guguta ascunsese lumanarile intr-o manusa , a adus de la deal ghiocei, a inconjurat manusa cu floricele si graia cu dansa: O venit primavara, Guguta!
Sub influenta nepotelului sau in virtutea metodei de creatie a scriitorului, intemeiata pe respectarea valorilor etice supreme, care
se cer prezentate in mod ingenios in cartea pentru copii, bunicul se copilareste cand zugraveste un caine pe casuta ramasa pustie, iar cu vopseaua care ii ramane mai face niste gaini pe usa de la poarta, ca s-au cam imputinat cele dinauntru .
Bunicul e dincolo de atare ciudatenii si copilarii intelept cand ii lamureste lui Guguta ca umbla in genunchi prin ograda , deoarece seamana floarea-soarelui si ca in general trebuie sa faci macar oleaca de lumina pe unde mergi . Vorba citata la urma n-ar fi placuta, daca n-ar fi pregatita de ocupatia concreta a per sonajului care umbla in genunchi, pentru ca altfel il dor salele.
Mai mult, cand ograda se lumineaza puternic de la palariile de floarea-soarelui, bunicul deseneaza un cal, caruia ii pune o stea in frunte , iar lui Guguta ii face un soricel pe cusma . Steaua si soarele mic sunt doua simboluri, in care ii intuim pe bunic si pe nepotel.
In felul acesta nuvelele lui Spiridon Vangheli isi afirma un solid potential cognitiv, instructiv, educativ. Guguta, ca de altfel si alte personaje plasmuite de scriitor (Ciubotel, Titirica), se dovedeste o permanenta a vietii cititorului care nu pregeta sa se aplece asu pra cartilor ce-i sunt destinate.
Dar Spiridon Vangheli este poet nu numai in sensul ca prozele sale au un caracter prin excelenta poetic. O intreaga carte Balade confirma alesele sale calitati de poet inspirat, autentic. Drept ex emplu in aceasta privinta ne serveste balada Salul verde. Este o alegorie, in centrul careia se afla o mama impovarata cu copii, in numele carora ea se jertfeste pe deplin. E si balada o impletire ingenioasa de real si fantastic, de vreme ce mama porneste la curtea Soarelui, trecand prin Tara Pelinului si prin Tara Noptilor, apoi converseaza cu Luna, care de altfel ii explica metafora scoasa de autor in titlu: Bine, zise Luna,/ Fac pe voia ta,/ Dar sa stii, femeie,/ Ca la fundul traistei/ Este un sal verde / Cand il pui pe umeri,/ Nu te poti misca .
Mama detesta moartea din considerente etice supreme: Ce sa-i faci, preabuna,/ Salu-i tot al nostru./ Fiii daca-ar creste/ Si sa-si afle rostul .
Pandita mereu de corbi, intruchipare a fortelor raului, care pana la urma ii fura traista cu zilele ce-i mai ramasesera, mama este o expresie desavarsita a daruirii definitive spre binele copi ilor sai.
Impresionant este fiul cel mare, unicul care intelege dintr-o data ca mamei ii ramasesera numai farmaturi de zile .
Balada impresioneaza prin dramatismul ei, prin dialogurile succinte si caracterizante, prin interogatiile retorice menite sa puna si mai bine in lumina starea mamei. Ca in operele folclorice, natura participa activ la derularea subiectului (liric), adeverind acelasi spirit animist, de care sunt patrunse si majoritatea nuvelelor scri itorului, si acelasi zbor indraznet al fanteziei personajelor/autoru lui, care ii ajuta acestuia din urma sa promoveze in mod capti vant mesaje etice importante.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVA
Raisa Suveica, Miracolul cotidianului, Chisinau, Ed. Lumina, 1968.
Ion Ciocanu, Spiridon Vangheli: Balade . In cartea lui: Articole si cronici literare , Chisinau, Ed. Lumina, 1968.
Mihai Cimpoi, Spiridon Vangheli. In cartea lui: Alte disocieri ,
Chisinau, Ed. Cartea moldoveneasca, 1971; Spiridon Vangheli. In cartea:
Mihail Dolgan, Mihai Cimpoi, Creatia scriitorilor moldoveni in scoala (Liviu
Damian, Petru Zadnipru, George Meniuc, Spiridon Vangheli) , Chisinau, Ed.
Lumina, 1989.
Eliza Botezatu, Spiridon Vangheli. In cartea ei: Literatura moldove neasca pentru copii , Chisinau, Ed. Lumina, 1984.
