Cea mai aprigă, mai lungă şi mai dificilă luptă este dintre eu şi mine. Eu cred că în această bătălie învinge mine-le, deoarece eu-l este exteriorul meu ce adeseori include reacţiile mele la cele ce mă înconjoară, iar mine-le este interiorul meu, sufletul meu.
Victoria aparţine mine-lui, deoarece întotdeauna fizicul omului este mai slab decât interiorul lui. Din suflet vin sentimentele, vin emoţiile, vin atitudinile corecte, vine tot cei sfânt. Spre deosebire de interior, fizicul nostru tinde spre tot felul de păcate, de lucruri rele, distructive. Sufletul omului este diferit total de fizicul omului. De exemplu, un om este urât şi murdar şi prima impresie creată despre acest om este negativă, dar dacă te apropii de el şi pătrunzi în sufletul lui, îţi dai seama că este o luptă dintre eu şi mine, în care a învins mine-le. Sufletul lui se deosebeşte de exteriorul lui, nu-i aşa?
Cred că interiorul este mult mai important decît exteriorul şi eu-l va fi întotdeauna învins de mine-le. Mine înseamnă bunătate, dragoste, milă şi jertfire. Eu-l include în primul rând egoism care duce la răutate, pizmă, ură şi ceartă. Tu ce crezi?
În lupta dintre eu şi mine, cine învinge?
2 Comments
RSS Feed for this entry
Foarte interesant cum ai scris tu. Hm… Eu si Mine. “Eu” cred ca este acea fata a persoanei mele care se arata lumii intregi, iar “Mine” sunt eu insami, cu toate simtamintele si emotiile mele pe care cateodata nu vreau sa le afisez , deci chiar este o lupta aici, pentru ca “Eu” se apara de “Mine” si invers, dar de cele mai multe ori e cum vrea “Eu”, avand in vedere ca “Mine” este sceptic si retinut in a arata lumii exterioare adevarata fatza.
ps: desi sunt doar de cateva zile pe blog, te-am adaugat in blogroll -ul meu, cred ca trebuie si altii sa iti citeasca blog-ul, este foarte amplu si ai ce citi