Sesiunea html, css și wordpress- oportunitate unicală miercuri, Oct 28 2009 

Dacă sunteți un vizitator permanent al anumitor blog-uri sau site-uri, la sigur că înțelegeți că tot ce se scrie pe Internet are o anumită putere de informare și convingere chiar. Poate că aveți deja un blog personal, sau a

ți început să lucrați asupra unui site al unei organizații sau biserici…

Oricum n-ați fi implicat(ă) în lucrul de publicare a informației pe Internet, aveți nevoie de  cunoștințe de limbajele HTML și CSS. Limbajul HTML se ocupă de însuși conținutul site-ului, iar limbajul CSS ne ajută să organizăm design-ul site-ului, așa ca să funcționeze pe toate paginile în același fel.Sau, poate că doriți să începeți un blog personal, dar nu știți cum să începeți, nu înțelegeți până la urmă ce și cum trebuie de făcut ca blogul dvs să aibă succes…

Sau, poate că posedați toate aceste cunoștințe, dar doriți să învățați cum să predați altora, folosind textele Cuvântului Lui Dumnezeu?!…

…atunci Sesiunea HTML, CSS și WordPress a facultății Tehnologii Informațional este pentru dvs!

Sesiunea va avea loc la adresa or. Chișinău, str. Columna 49, sala de computere ScripTehInfo, în curtea organizației Ora Internațional, în perioada 2-14 noiembrie 2009. Cursul va începe luni, pe 2 noiembrie la orele 10.00și în restul zilelor va dura de la 9.00 până la 16.00.

La sesiune vom studia cursul de studiu biblic inductiv“Căsătorie fără Regrete”, unde vom învăța cum să avem căsătorie fără regrete, dacă suntem sau vom fi căsătoriți. Cei necăsătoriți vor învăța cum să se comporte până la căsătorie. Vom învăța deasemenea cum să putem sfătui pe alții în privința problemelor care apar în căsătorie.

Pentru înscriere, vă rugăm să ne contactați la arturboicu@gmail.com sau la telefoanele 383006 și 068160114.

Profitați de această ocazie, pentru că această sesiune va fi predată doar cel putin peste 2 ani, în ciclul următor al facultății tehnologii informaționale!

 

Preluat de la  www.boicu.co.cc

Distribuirea Ziarelor din 25 iunie 2009 vineri, Iun 26 2009 

Astăzi, 25 iunie 2009, împreună cu un grup de membri ai bisericii “Buna Vestire” din Chişinău am mers la :”Spitalul Republican”, “Spitalul Cardiologic” şi la “Spitalul Oncologic” ca să împărţim ziare celora care suferă mult din cauza bolilor.
Deci, odată ajunşi acolo, ne-am şi repartizat în 2 grupe mai mici a cite 5-6 persoane. Grupul condus de Andrieş Talmazan, din care făceam parte eu, Andrei Onişcenco, Andrieş Talmazan Junior, Adriel Talmazan, a mers la Spitalul Cardiologic, iar grupul condus de Artur Boicu- la Spitalul Republican.
Vreau să-mi împărtăşesc impresiile despre această zi.
Oamenii, unii mai optimişti, alţii mai pesimişti,ne puneau tot felul de întrebări la care noi răspundeam cu plăcere, cu răbdare.
Cînd ieşeam din fiecare salon, le spuneam diferite urări de bine: Dumnezeu să vă vindece, Însănătoşire grăbnică, Vă dorim vindecare. După ce auzeau aceste cuvinte, bolnavii se luminau la faţa, mai ales că au văzut nişte copii care spun aşa cuvinte de încurajare.
Oamenii din acele spitale au o viaţă amară, plină de chinuri. Pentru ei speranţa de a se vindeca într-o zi este totul. Cel mai tare m-a şocat starea pacienţilor din Spitalul Oncologic. Acolo oamenii se află în nişte stări… în care cred că nimeni n-ar vrea nicicum să audă de ele, nu încă să mai treacă prin ele.
M-am convins cu ochii mei că aceşti oameni merită încurajările, atenţia şi rugăciunile noastre.
Vreau acum să vă îndemn cu toţii să ne rugăm pentru aceşti oameni bolnavi, pentru vindecarea lor, atît fizică cît şi morală, pentru rudele lor, ca să-I susţină, să nu-I lepede la nevoie, să –i încurajeze.
Domnul să binecuvînteze lucrarea bisericii “Buna Vestire”, să binecuvînteze “Ziarul Liber”, pe medici spitalelor, pe bolnavi şi pe întreaga Ţară.

Biografia lui Grigore Vieru miercuri, Ian 21 2009 

Grigore Vieru (n. 14 februarie 1935, Pererita, fostul judeţ Hotin, România, azi Republica Moldova, d. 18 ianuarie 2009, Chişinău) a fost un poet român basarabean. În 1993 a fost ales membru corespondent al Academiei Române.

Grigore Vieru s-a născut în familia de plugari români a lui Pavel şi Eudochia Vieru, născută Didic. A absolvit şcoala de 7 clase din satul natal în anul 1950, după care urmează şcoala medie din orăşelul Lipcani pe care o termină în 1953. În anul 1957 debutează editorial (fiind student) cu o plachetă de versuri pentru copii, Alarma, apreciată de critica literară. În 1958 a absolvit Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chişinău, facultatea Filologie şi Istorie. Se angajează ca redactor la revista pentru copii „Scânteia Leninistă”, actualmente „Noi”. La 8 iunie 1960 se căsătoreşte cu Raisa, profesoară de română şi latină, născută Nacu şi se angajează ca redactor la revista „Nistru”, actualmente „Basarabia”, publicaţie a Uniunii Scriitorilor din Moldova. Între anii 1960–1963 este redactor la editura „Cartea Moldovenească”. Anul 1968 aduce o cotitură în destinul poetului, consemnată de volumul de versuri lirice Numele tău, cu o prefaţă de Ion Druţă. Cartea este apreciată de critica literară drept cea mai originală apariţie poetică. În chiar anul apariţiei devine obiect de studiu la cursurile universitare de literatură naţională contemporană. Trei poeme din volum sunt intitulate: Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Brâncuşi, iar alte două sunt închinate lui Nicolae Labiş şi Marin Sorescu. Asemenea dedicaţii apar pentru prima oară în lirica basarabeană postbelică. În 1973, Grigore Vieru trece Prutul în cadrul unei delegaţii de scriitori sovietici. Participă la întâlnirea cu redactorii revistei „Secolul 20”: Dan Hăulică, Ştefan Augustin Doinaş, Ioanichie Olteanu, Geo Şerban, Tatiana Nicolescu. Vizitează, la rugămintea sa, mănăstirile Putna, Voroneţ, Suceviţa, Dragomirna, Văratec. Se întoarce la Chişinău cu un sac de cărţi. Mai târziu poetul face următoarea mărturisire: Dacă visul unora a fost ori este să ajungă în Cosmos, eu viaţa întreagă am visat să trec Prutul . În anul 1974, scriitorul Zaharia Stancu, preşedintele Uniunii Scriitorilor din România, îi face o invitaţie oficială din partea societăţii Uniunii, căreia poetul îi dă curs. Vizitează Transilvania, însoţit de poetul Radu Cârneci. În 1977, iarăşi la invitaţia Uniunii Scriitorilor din România vizitează, împreună cu soţia, mai multe oraşe din România: Bucureşti, Constanţa, Cluj-Napoca, Iaşi. La 5 decembrie 2005, poetul Grigore Vieru a suferit un accident suspect ce i-ar fi putut curma viaţa. Poetul s-a declarat convins că nu a fost vorba de o situaţie întâmplătoare şi banală.[2] Pe 16 ianuarie 2009 poetul a suferit un grav accident de circulaţie şi a fost internat la Spitalul de Urgenţă din Chişinău. Grigore Vieru s-a aflat într-o stare critică cu politraumatism, traumatism cranio-cerebral închis, contuzie cerebrală, traumatism toracic închis, contuzia cordului şi a plamânilor şi contuzia organelor abdominale, având şanse minime de supravieţuire.[3] Accidentul rutier a avut loc în noaptea de 15 spre 16 ianuarie, ora 01:30 pe traseul R-3 Chişinău–Hînceşti–Cimişlia–Basarabeasca.[4] La volanul autoturismului se afla Gheorghe Munteanu, artist emerit al Republicii Moldova şi director adjunct al Ansamblului de dansuri populare „Joc” din Chişinău, aflat într-o stare mai uşoară.[3] A încetat din viaţă pe data de 18 ianuarie a aceluiaşi an, la exact două zile după accident în Spitalul de Urgenţă din Chişinău în urma unui stop cardiac din care nu a mai putut fi resuscitat.[5][6] Grigore Vieru a fost decorat post-mortem la date de 20 ianuarie, fiindu-i conferit Ordinul Naţional “Steaua României” în grad de Mare Cruce. [7] [modifică]

Opera 1957 – Alarma (versuri pentru copii) 1958 – Muzicuţe (versuri pentru copii) 1961 – Făt-Frumos curcubeul şi Bună ziua, fulgilor! la editura „Cartea Moldovenească” 1963 – Mulţumim pentru pace” (versuri) şi Făguraşi’ (versuri, povestiri şi cântece). 1964 – Revista „Nistru” publică poemul Legământ, dedicat poetului nepereche Mihai Eminescu. 1965 – Versuri pentru cititorii de toate vârstele, prefaţat de Ion Druţă pentru care i se acordă Premiul Republican al Comsomolului în domeniul literaturii pentru copii şi tineret (1967). 1967 – Poezii de seama voastră (editura „Lumina”) 1967 – Bărbaţii Moldovei cu o dedicaţie pentru „naţionalistul” Nicolae Testimiţeanu (revista „Nistru”). Întregul tiraj este oprit, dedicaţia scoasă. 1969 – Duminica cuvintelor la editura „Lumina” cu ilustraţii de Igor Vieru, o carte mult îndrăgită de preşcolari, care a devenit prezentă în orice grădiniţă de copii. 1970 – Abecedarul (editura „Lumina”) — în colaborare cu Spiridon Vangheli şi pictorul Igor Vieru) 1970 – Trei iezi [8] 1974 – Aproape (versuri lirice, cu ilustraţii color de Isai Cârmu) 1975 – Mama (editura „Lumina” — carte pentru cei mici, ilustrată de Igor Vieru) 1976 – Un verde ne vede! ( editura „Lumina” — volum pentru care poetului i se decernează Premiul de Stat al Republicii Moldova (1978). 1991 – Metafore albastre (editura „Narodna cultura”, Sofia — în colecţia Globus poetic, traducere în limba bulgară de Ognean Stamboliev.

Fostii homosexuali se confruntă cu tot mai multe amenintări duminică, Oct 12 2008 


de Mike Hatfield

29 mai 2008Bart Allen este un nume de care nu a auzit mai nimeni. Nimeni nu a pus în scenă piese de teatru legate de moartea sa, nu s-au făcut filme despre el si nici o legislatie anti-discriminare nu a fost numită după el.

Totusi, numele lui Bart Allen trebuie făcut cunoscut. El a fost un om care încerca să scape de homosexualitate, si a fost omorât de iubitul lui.

Părintii lui Allen, Joe si Marion, au înfiintat asociatia Hope for the Broken Heart, după ce fiul lor si-a găsit tragicul sfârsit.

Când Bart a început lupta cu atractiile homosexuale, a căutat un specialist care să-l ajute. Totusi, psihologul i-a spus că el s-a născut homosexual. Potrivit celor relatate de Joe si Marion, “când Bart a iesit din biroul ei, arăta de parcă primise o condamnare la moarte. Stiu că doamne aceea nu a realizat ce face… i-a spus că s-a născut homosexual. I-a spus că noi gresim când îi spunem că acesta e un lucru rău, si i-a spus că trebuie să se întoarcă [la homosexualitate].

Bart Allen s-a întors la homosexualitate, însă nu a putut-o accepta. Totusi, iubitul lui a refuzat să accepte ideea că Bart vrea să abandoneze homosexualitatea. Când Bart dormea, iubitul lui l-a sugrumat cu o lesă, omorându-l.

Cazul lui Bart Allen este unul extrem, însă tot mai multi fosti homosexuali devin tinta atacurilor pentru că renuntă în mod public la comportamentul homosexual. În plus, se fac presiuni asupra asociatiilor profesionale pentru a nu scoate o vorbă despre posibilitatea schimbării.

Regina Griggs, director executiv la Parents and Friends of Ex-Gays spune despre organizatia si personalul ei că sunt atacati frecvent datorită mesajului lor: există fosti homosexuali. Un astfel de caz s-a petrecut în 2007, la expozitia din Arlington County, unde membrii PFOX distribuiau literatură despre posibilitatea scăpării de atractiile homosexuale.

Recent, din cauza presiunilor din exterior, Asociatia Americană de Psihiatrie s-a văzut nevoită să anuleze un seminar despre rolul credintei printre homosexuali si heterosexuali.

Stephen Black trăieste în statul Oklahoma si se luptă cu atractiile homosexuale. Nu îi place să se prezinte drept “fost homosexual”, însă confirmă faptul că există tot mai multe dovezi ale atacurilor la adresa celor care resping public identitatea de homosexual.

Potrivit lui Black: “De fapt, fostilor homosexuali le este frică să se facă cunoscuti. Am întâlnit multi oameni care sunt influenti în comunitate, altii care merg la biserică, cărora le este foarte greu să vorbească despre cum au învins homosexualitatea.

Sunt tot mai multi activisti homosexuali care întretin o atmosferă teamă si cenzură în societatea noastră. Vor să reducă la tăcere libertatea de alegere atunci când e vorba de a abandona homosexualitatea. Ideea abandonării homosexualitătii li se pare foarte periculoasă, întrucât simt că aceasta poate submina planurile lor sociale si politice.”

Sunt tot mai multe grupuri politice de homosexuali care mă deranjează. Acestea sunt de fapt grupuri de ură, menite la a-i reduce la tăcere pe fostii homosexuali. Unul dintre aceste grupuri se intitulează “Ex-Gay Watch”, un grup ai căror membri recurg la un sarcasm violent la adresa fostilor homosexuali. Există grupuri si mai radicale, care recurg la un limbaj si mai agresiv, de genul celui folosit de Wayne Besen.

Există extremisti în ambele tabere pe subiectul homosexualitătii. Unii radicali, cum ar fi Fred Phelps, îi condamnă pe homosexuali la iad; de cealaltă parte, unele grupuri de homosexuali folosesc aceleasi tactici si metode ca Phelps, la adresa fostilor homosexuali.

O persoană care se luptă cu atractii homosexuale nedorite nu trebuie să se teamă a-si declara public lupta cu homosexualitatea – teamă că ar putea deveni tinta unor atacuri pentru că aderă la o identitate heterosexuală. Totusi, chiar acest lucru se întâmplă. Cu cât apar mai multe informatii stiintifice despre originea sentimentelor homosexuale, cu atât poate deveni mai grea situatia pentru cei ce doresc să învingă homosexualitatea.

Potrivit doctrinei homosexualilor, poti oricând să adopti un stil de viată homosexual, dar dacă vrei apoi să renunti, nu o poti face fără a te confrunta cu diferite forme de atac – de la sarcasm până la violentă.

Sursa: www.narth.org

Femeie căsătorită cu un homosexual sâmbătă, Oct 4 2008 

Doamna Parascovia, în vârstă de patruzeci şi unu de ani, originară din satul Costeşti, raionul Ialoveni, mamă a trei copii şi fostă soţie a unui bărbat care la început a pretins că o iubeşte, dar după cincisprezece ani de căsnicie, după lungi zile şi ani de asuprire ea a descoperit că soţul ei este homosexual.

La început…

S-au cunoscut întâmplător, Filip având 20 ani şi Parascovia 18. Parascovia l-a îndrăgit foarte mult, dar nu aceleaşi sentimente a avut şi el faţă de ea. Totuşi, ea a crezut că este iubită şi spera la o viaţă fericită cu el, că vor face casă, vor avea copii şi vor fi împliniţi. A venit şi ziua mult aşteptată a căsătoriei, după care a urmat calvarul timp de 17 ani. După căsătorie, soţul Parascoviei nu a avut atracţie faţă ea şi prima noapte de dragoste a avut loc peste o lună, în urma insistenţei Parascoviei ca el să i-a nişte medicamente, căci presupunea că este bolnav. La început mama ei o sfătuia să divorţeze pentru că nu are rost să trăiească în felul acesta, fără copii şi fără afecţiune din partea partenerului. Parascovia nu asculta aceste sfaturi, ci repeta mereu, “mamă fie cum o fi, dar eu îl iubesc mult”. Acea noapte de draogoste a fost unica în cinci ani de căsnicie. După aceia ea a rămas însărcinată şi a născut un băiat. Pe parcursul acelor ani, ea mereu îl întreba ce se întâmplă cu el, poate a răcit, pate are o boală şi îl ruga să meargă la medic pentru a face o investigaţie medicală. El totdeauna a răspuns negativ la această propunere.

Zile de calvar

Filip se ducea vineri seara şi venea luni dimineaţa acasă. Când se întorcea era beat, mă insulta, îmi spunea că sunt o curvă şi că mă gândesc numai la relaţii sexuale”, mărturiseşte Parascovia. La auzul acestor cuvinte, ea s-a închis în sine, îi era ruşine de vecini, de prieteni şi de părinţi. Auzind desele lui insulte care afectau în primul rând copilul, ea se lăsa păgubaşă, alegea să tacă şi să-i intre totdeauna în voie, doar în schimbul a unui singur lucru, să fie linişte în casă. Dar linişte tot nu era. Când vecinii şi prietenii o vedeau cu lovituri la ochi sau la cap şi o întrebau ce s-a întâmplat, ea mereu repeta, că s-a lovit de coteţul găinilor, altă dată că a căzut jos, iar altă dată că vaca a lovit-o cu cornul şi tot aşa de fiecare dată. Totdeauna a ascuns faptele soţului ei, pentru că il iubea şi spera că o să se schimbe. În anii care au urmat a mai născut două fete, dar şi acestea doar printr-o singură atingere când soţul ei era beat. Bătăile şi certurile au devenit din ce în ce mai dese, copiii erau totdeauna stresaţi. Parascovia dormea îmbrăcată, totdeauna gata să fugă când el va veni acasă şi va încerca să o bată. Din cauza multor bătăi şi chinuri, Parascovia a început să bea, şi unica ei dorinţă era să moară. Soţul îşi bătea joc în orice mod posibil, iar ea fugea iarna cu picioarele goale pe zăpadă să se ascundă de el. De multe ori a fost nevoită să doarmă împreună cu copiii într-o maşină cu paie din apropierea casei lor. Parascovia şi-a revenit din stările de beţie şi depresie când a început să citească Biblia. Dar când ea la îndemnat şi pe soţul ei să citească Biblia, el s-a inervat şi mai tare şi a început să o bată cu Biblia în cap.

Descoperirea practicii homosexuale

Era toamnă târzie. Într-o zi soţul o anunţase pe Parascovia că va înnopta un prieten de al lui în casa lor. Ea a pregătit mâncare şi o cameră unde va dormi oaspetele. Când a ajuns soţul cu prietenul lui, era deja târziu şi toţi dormeau, în afară de Parascovia care stătea în pat, dar asculta vorbele lor. Când au mers la culcare, s-au culcat ambii în aceaşi cameră. “Nici prin cap nu mi-a trecut ce era la mijloc”, spune Parascovia. Dimineaţa Parascovia îl vede pe băiatul lor de cincisprezece ani foarte supărat şi agitat. Când ea l-a întrebat ce s-a întâmplat, el cu lacrimi în ochi i-a spus că nu mai doreşte să locuiască în casa lor şi nu-l mai numeşte tată. Nici atunci ea nu şi-a dat seama. Băiatul i-a spus să se uite pe geamul camerei unde dormea tatăl său. Când ea s-a uitat pe geam a rămas fără grai, aşa zisa “dragoste” a celor doi era în toi. Ei au observat-o şi repede s-au acoperit cu o plapumă. Peste câteva clipe ei au ieşit afară, iar ea faţă de prietenul soţului săi, i-a spus că doreşte divorţul. “Cât de mult l-am iubit, în clipa aceea de zece ori mai mult îl uram. Mie îmi era greu măcar să mă uit la el”, spune Parascovia. După aceasta el a început să aibă o ură foarte mare faţă de băiat. Când era beat, băiatul nu dormea acasă, era totdeauna fugar.

Puţin timp după aceea Parascovia a plecat la muncă în Israel pentru a face ceva bani, apoi să se întoarcă înnapoi să i-a copiii şi să plece pentru a-şi reface viaţa. Băiatul Parascoviei mărturiseşte că ceea ce a văzut el şi mamă-sa în acea zi, a fost o nimica toată în comparaţie cu lucrurile scârboase ce le-a văzut după plecarea ei în Israel. Parascovia spune, că abea acum înţelege că problema aceasta nu este numai a ei, ci a multor familii din Moldova, ale căror victimă este fiecare care face parte din acea familie.

Regăsirea fericirii….

După un timp lung de chinuri, Parascovia a divorţat de fostul soţ şi în sfârşit este fericită. A întâlnit un bărbat simplu, dar cu suflet mare, care o iubeşte şi este gata să i-a sub îngrijirea lui toţi trei copii.

Parascovia a încheiat povestirea istoriei vieţii ei cu lacrimi în ochi, dar acestea nu mai erau lacrimi de chin, ci de bucurie. Ochii ei erau plini de speranţă şi ardoare pentru un nou început.

Citind această istorie, să ne întrebăm pe noi înşine, este bine să permitem legalizarea homosexualităţii la noi în ţară aşa cum au făcut-o alte ţări, sau nu?

Preluat de pe  http://deliuludmila.wordpress.com/

De ce trebuie sa vii la protest mâine, 3 octombrie 2008? joi, Oct 2 2008 

Organizaţii obşteşti, cetăţeni, părinţi, tineri, elevi, studenţi în mare număr vor ieşi mâine, vineri, 3 octombrie 2008, la orele 8:30, în faţa clădirii Parlamentului Republicii Moldova pentru a protesta împotriva proiectului de lege pentru prevenirea şi combaterea discriminării, care cuprinde sintagma ambigue „orientarea sexuală” şi prin care organizaţiile ce au elaborat acest proiect de lege şi Ministerul Justiţiei ne impun acceptarea imoralităţii şi a perversiunilor sexuale. Este datoria fiecăruia din noi să ieşim la această acţiune de protest şi să ne manifestăm atitudinea care am luat-o din următoarele motive:

  1. Colaboratorilor Ministerului Justiţiei, care trebuie să apere dreptatea şi interesele poporului, nu le pasă de viitorul naţiunii şi de cererea celor peste 30 de mii de cetăţeni care au depus semnături şi au cerut excluderea termenului „orientare sexuală” din proiectul de lege pentru combaterea şi prevenirea discriminării.
  2. Deputaţii Parlamentului Rep. Moldova s-au expus foarte puţin pe marginea acestei ameninţări asupra instituţiei familiei şi ne fac să credem că le este indiferentă soarta copiilor noştri, a statului şi a naţiunii.
  3. Dacă nu ieşim acum la acest protest şi dacă lăsăm să fie acceptat proiectul de lege în forma actuală, vom fi vrednici de blestemul generaţiilor viitoare (copiii, nepoţii şi strănepoţii) care vor suferi consecinţele grave şi teroarea sodomiei.

Preluat de pe  www. moldovacrestina.net

Alexandr Puşkin-poet genial, fără bun simţ şi destrăbălat miercuri, Oct 1 2008 

Cu multă plăcere am citit pe Alexandru Puşkin când învăţam la şcoală şi până acum mai ţin minte destul de multe versuri scrise de el. Zilele acestea am citit petiţia de reamplasare a bustului lui Puşkin adresată Primarului General şi am rămas cu un gust amar de la cele cititie. Am verificat şi alte surse ca să văd dacă chiar totul ce scrie în petiţie este adevărat şi… cu întristare… am constatat că aşa este.  Chiar am aflat şi alte lucruri triste care m-au făcut să semnez petiţia.

În poezia Iz pisima k Vigeliu Alexandru Puşchi blestemă oraşul nostru Chişinău chemând peste oraş să cadă focul lui Dumnezeu. În continuare, face o comparaţie între oraşul nostru şi Sodoma pe care îl numeşte “orăşel plăcut”  iar păcatul sodomiei este numit de autor “vejlivâi greh”. Poetul îşi arată compătimirea pentru Sodoma afirmând în versurile lui că Iehova a pedepsit oraşul prea devreme. Poetul numeşte Sodoma “Parisul Vechiului Testament” şi spune că ar fi petrecut cu plăcere timpul “v blistatelinom razvrate sveta” (în desfrâul strălucitor al luminii). În continuare sunt lucruri urâte în acea poezie care nu vreau să le menţionez, dar doritorii pot citi poezie în întregime.

Din miile de moldoveni care au fost deportaţi în timpul represiunilor staliniste, nimieni nu s-au încumetat să blesteme în aşa fel Siberia. Şi exilul lui Puşkin la Chişinău a fost o vacanţă comparativ cu chinurile îngrozitoare care le-au suferit moldovenii deportaţi. Blestemele lui Puşkin sunt neîntemeiate şi Sfintele Scripturi ne vorbesc astfel la acest subiect:

Cum sare vrabia încoace şi încolo şi cum sboară râdunica, aşa nu nimereşte blestemul neîntemeiat. (Provebele lui Solomon 26:2)

Citind petiţia de reamplasare a bustului lui Alexandru Puşkin, apoi versurile poetului despre poporul şi oraşul nostru, apoi răspunsul care i-a dat Vasile Alexandri tot în versuri (este citat în petiţie) nu ne rămîne decât să ne rugăm şi noi cu rugăciunea psalmistului:

La Tine îmi ridic ochii, la Tine, care locuieşti în ceruri. Cum se uită ochii robilor la mâna stăpânilor lor, şi ochii roabei la mâna stăpânei ei, aşa se uită ochii noştri la Domnul, Dumnezeul nostru, până va avea milă de noi. Ai milă de noi, Doamne, ai milă de noi, căci suntem sătui de dispreţ; ne este sătul sufletul de batjocurile celor îngâmfaţi, de dispreţul celor trufaşi. (Psalmul 123)

După ce ai citit versurile batjocoritoare, ce vei simţi când vei trece pe Aleia Clasicilor din Parcul Naţional din Chişinău?

Preluat de la Moldova Creştină.