Fostii homosexuali se confruntă cu tot mai multe amenintări duminică, Oct 12 2008

de Mike Hatfield

29 mai 2008 – Bart Allen este un nume de care nu a auzit mai nimeni. Nimeni nu a pus în scenă piese de teatru legate de moartea sa, nu s-au făcut filme despre el si nici o legislatie anti-discriminare nu a fost numită după el.

Totusi, numele lui Bart Allen trebuie făcut cunoscut. El a fost un om care încerca să scape de homosexualitate, si a fost omorât de iubitul lui.

Părintii lui Allen, Joe si Marion, au înfiintat asociatia Hope for the Broken Heart, după ce fiul lor si-a găsit tragicul sfârsit.

Când Bart a început lupta cu atractiile homosexuale, a căutat un specialist care să-l ajute. Totusi, psihologul i-a spus că el s-a născut homosexual. Potrivit celor relatate de Joe si Marion, “când Bart a iesit din biroul ei, arăta de parcă primise o condamnare la moarte. Stiu că doamne aceea nu a realizat ce face… i-a spus că s-a născut homosexual. I-a spus că noi gresim când îi spunem că acesta e un lucru rău, si i-a spus că trebuie să se întoarcă [la homosexualitate].

Bart Allen s-a întors la homosexualitate, însă nu a putut-o accepta. Totusi, iubitul lui a refuzat să accepte ideea că Bart vrea să abandoneze homosexualitatea. Când Bart dormea, iubitul lui l-a sugrumat cu o lesă, omorându-l.

Cazul lui Bart Allen este unul extrem, însă tot mai multi fosti homosexuali devin tinta atacurilor pentru că renuntă în mod public la comportamentul homosexual. În plus, se fac presiuni asupra asociatiilor profesionale pentru a nu scoate o vorbă despre posibilitatea schimbării.

Regina Griggs, director executiv la Parents and Friends of Ex-Gays spune despre organizatia si personalul ei că sunt atacati frecvent datorită mesajului lor: există fosti homosexuali. Un astfel de caz s-a petrecut în 2007, la expozitia din Arlington County, unde membrii PFOX distribuiau literatură despre posibilitatea scăpării de atractiile homosexuale.

Recent, din cauza presiunilor din exterior, Asociatia Americană de Psihiatrie s-a văzut nevoită să anuleze un seminar despre rolul credintei printre homosexuali si heterosexuali.

Stephen Black trăieste în statul Oklahoma si se luptă cu atractiile homosexuale. Nu îi place să se prezinte drept “fost homosexual”, însă confirmă faptul că există tot mai multe dovezi ale atacurilor la adresa celor care resping public identitatea de homosexual.

Potrivit lui Black: “De fapt, fostilor homosexuali le este frică să se facă cunoscuti. Am întâlnit multi oameni care sunt influenti în comunitate, altii care merg la biserică, cărora le este foarte greu să vorbească despre cum au învins homosexualitatea.

Sunt tot mai multi activisti homosexuali care întretin o atmosferă teamă si cenzură în societatea noastră. Vor să reducă la tăcere libertatea de alegere atunci când e vorba de a abandona homosexualitatea. Ideea abandonării homosexualitătii li se pare foarte periculoasă, întrucât simt că aceasta poate submina planurile lor sociale si politice.”

Sunt tot mai multe grupuri politice de homosexuali care mă deranjează. Acestea sunt de fapt grupuri de ură, menite la a-i reduce la tăcere pe fostii homosexuali. Unul dintre aceste grupuri se intitulează “Ex-Gay Watch”, un grup ai căror membri recurg la un sarcasm violent la adresa fostilor homosexuali. Există grupuri si mai radicale, care recurg la un limbaj si mai agresiv, de genul celui folosit de Wayne Besen.

Există extremisti în ambele tabere pe subiectul homosexualitătii. Unii radicali, cum ar fi Fred Phelps, îi condamnă pe homosexuali la iad; de cealaltă parte, unele grupuri de homosexuali folosesc aceleasi tactici si metode ca Phelps, la adresa fostilor homosexuali.

O persoană care se luptă cu atractii homosexuale nedorite nu trebuie să se teamă a-si declara public lupta cu homosexualitatea – teamă că ar putea deveni tinta unor atacuri pentru că aderă la o identitate heterosexuală. Totusi, chiar acest lucru se întâmplă. Cu cât apar mai multe informatii stiintifice despre originea sentimentelor homosexuale, cu atât poate deveni mai grea situatia pentru cei ce doresc să învingă homosexualitatea.

Potrivit doctrinei homosexualilor, poti oricând să adopti un stil de viată homosexual, dar dacă vrei apoi să renunti, nu o poti face fără a te confrunta cu diferite forme de atac – de la sarcasm până la violentă.

Sursa: www.narth.org

Leave a Response »

 

Femeie căsătorită cu un homosexual sâmbătă, Oct 4 2008

Doamna Parascovia, în vârstă de patruzeci şi unu de ani, originară din satul Costeşti, raionul Ialoveni, mamă a trei copii şi fostă soţie a unui bărbat care la început a pretins că o iubeşte, dar după cincisprezece ani de căsnicie, după lungi zile şi ani de asuprire ea a descoperit că soţul ei este homosexual.

La început…

S-au cunoscut întâmplător, Filip având 20 ani şi Parascovia 18. Parascovia l-a îndrăgit foarte mult, dar nu aceleaşi sentimente a avut şi el faţă de ea. Totuşi, ea a crezut că este iubită şi spera la o viaţă fericită cu el, că vor face casă, vor avea copii şi vor fi împliniţi. A venit şi ziua mult aşteptată a căsătoriei, după care a urmat calvarul timp de 17 ani. După căsătorie, soţul Parascoviei nu a avut atracţie faţă ea şi prima noapte de dragoste a avut loc peste o lună, în urma insistenţei Parascoviei ca el să i-a nişte medicamente, căci presupunea că este bolnav. La început mama ei o sfătuia să divorţeze pentru că nu are rost să trăiească în felul acesta, fără copii şi fără afecţiune din partea partenerului. Parascovia nu asculta aceste sfaturi, ci repeta mereu, “mamă fie cum o fi, dar eu îl iubesc mult”. Acea noapte de draogoste a fost unica în cinci ani de căsnicie. După aceia ea a rămas însărcinată şi a născut un băiat. Pe parcursul acelor ani, ea mereu îl întreba ce se întâmplă cu el, poate a răcit, pate are o boală şi îl ruga să meargă la medic pentru a face o investigaţie medicală. El totdeauna a răspuns negativ la această propunere.

Zile de calvar

“Filip se ducea vineri seara şi venea luni dimineaţa acasă. Când se întorcea era beat, mă insulta, îmi spunea că sunt o curvă şi că mă gândesc numai la relaţii sexuale”, mărturiseşte Parascovia. La auzul acestor cuvinte, ea s-a închis în sine, îi era ruşine de vecini, de prieteni şi de părinţi. Auzind desele lui insulte care afectau în primul rând copilul, ea se lăsa păgubaşă, alegea să tacă şi să-i intre totdeauna în voie, doar în schimbul a unui singur lucru, să fie linişte în casă. Dar linişte tot nu era. Când vecinii şi prietenii o vedeau cu lovituri la ochi sau la cap şi o întrebau ce s-a întâmplat, ea mereu repeta, că s-a lovit de coteţul găinilor, altă dată că a căzut jos, iar altă dată că vaca a lovit-o cu cornul şi tot aşa de fiecare dată. Totdeauna a ascuns faptele soţului ei, pentru că il iubea şi spera că o să se schimbe. În anii care au urmat a mai născut două fete, dar şi acestea doar printr-o singură atingere când soţul ei era beat. Bătăile şi certurile au devenit din ce în ce mai dese, copiii erau totdeauna stresaţi. Parascovia dormea îmbrăcată, totdeauna gata să fugă când el va veni acasă şi va încerca să o bată. Din cauza multor bătăi şi chinuri, Parascovia a început să bea, şi unica ei dorinţă era să moară. Soţul îşi bătea joc în orice mod posibil, iar ea fugea iarna cu picioarele goale pe zăpadă să se ascundă de el. De multe ori a fost nevoită să doarmă împreună cu copiii într-o maşină cu paie din apropierea casei lor. Parascovia şi-a revenit din stările de beţie şi depresie când a început să citească Biblia. Dar când ea la îndemnat şi pe soţul ei să citească Biblia, el s-a inervat şi mai tare şi a început să o bată cu Biblia în cap.

Descoperirea practicii homosexuale

Era toamnă târzie. Într-o zi soţul o anunţase pe Parascovia că va înnopta un prieten de al lui în casa lor. Ea a pregătit mâncare şi o cameră unde va dormi oaspetele. Când a ajuns soţul cu prietenul lui, era deja târziu şi toţi dormeau, în afară de Parascovia care stătea în pat, dar asculta vorbele lor. Când au mers la culcare, s-au culcat ambii în aceaşi cameră. “Nici prin cap nu mi-a trecut ce era la mijloc”, spune Parascovia. Dimineaţa Parascovia îl vede pe băiatul lor de cincisprezece ani foarte supărat şi agitat. Când ea l-a întrebat ce s-a întâmplat, el cu lacrimi în ochi i-a spus că nu mai doreşte să locuiască în casa lor şi nu-l mai numeşte tată. Nici atunci ea nu şi-a dat seama. Băiatul i-a spus să se uite pe geamul camerei unde dormea tatăl său. Când ea s-a uitat pe geam a rămas fără grai, aşa zisa “dragoste” a celor doi era în toi. Ei au observat-o şi repede s-au acoperit cu o plapumă. Peste câteva clipe ei au ieşit afară, iar ea faţă de prietenul soţului săi, i-a spus că doreşte divorţul. “Cât de mult l-am iubit, în clipa aceea de zece ori mai mult îl uram. Mie îmi era greu măcar să mă uit la el”, spune Parascovia. După aceasta el a început să aibă o ură foarte mare faţă de băiat. Când era beat, băiatul nu dormea acasă, era totdeauna fugar.

Puţin timp după aceea Parascovia a plecat la muncă în Israel pentru a face ceva bani, apoi să se întoarcă înnapoi să i-a copiii şi să plece pentru a-şi reface viaţa. Băiatul Parascoviei mărturiseşte că ceea ce a văzut el şi mamă-sa în acea zi, a fost o nimica toată în comparaţie cu lucrurile scârboase ce le-a văzut după plecarea ei în Israel. Parascovia spune, că abea acum înţelege că problema aceasta nu este numai a ei, ci a multor familii din Moldova, ale căror victimă este fiecare care face parte din acea familie.

Regăsirea fericirii….

După un timp lung de chinuri, Parascovia a divorţat de fostul soţ şi în sfârşit este fericită. A întâlnit un bărbat simplu, dar cu suflet mare, care o iubeşte şi este gata să i-a sub îngrijirea lui toţi trei copii.

Parascovia a încheiat povestirea istoriei vieţii ei cu lacrimi în ochi, dar acestea nu mai erau lacrimi de chin, ci de bucurie. Ochii ei erau plini de speranţă şi ardoare pentru un nou început.

Citind această istorie, să ne întrebăm pe noi înşine, este bine să permitem legalizarea homosexualităţii la noi în ţară aşa cum au făcut-o alte ţări, sau nu?

Preluat de pe  http://deliuludmila.wordpress.com/

Leave a Response »

 

De ce trebuie sa vii la protest mâine, 3 octombrie 2008? joi, Oct 2 2008

Organizaţii obşteşti, cetăţeni, părinţi, tineri, elevi, studenţi în mare număr vor ieşi mâine, vineri, 3 octombrie 2008, la orele 8:30, în faţa clădirii Parlamentului Republicii Moldova pentru a protesta împotriva proiectului de lege pentru prevenirea şi combaterea discriminării, care cuprinde sintagma ambigue „orientarea sexuală” şi prin care organizaţiile ce au elaborat acest proiect de lege şi Ministerul Justiţiei ne impun acceptarea imoralităţii şi a perversiunilor sexuale. Este datoria fiecăruia din noi să ieşim la această acţiune de protest şi să ne manifestăm atitudinea care am luat-o din următoarele motive:

1. Colaboratorilor Ministerului Justiţiei, care trebuie să apere dreptatea şi interesele poporului, nu le pasă de viitorul naţiunii şi de cererea celor peste 30 de mii de cetăţeni care au depus semnături şi au cerut excluderea termenului „orientare sexuală” din proiectul de lege pentru combaterea şi prevenirea discriminării.
2. Deputaţii Parlamentului Rep. Moldova s-au expus foarte puţin pe marginea acestei ameninţări asupra instituţiei familiei şi ne fac să credem că le este indiferentă soarta copiilor noştri, a statului şi a naţiunii.
3. Dacă nu ieşim acum la acest protest şi dacă lăsăm să fie acceptat proiectul de lege în forma actuală, vom fi vrednici de blestemul generaţiilor viitoare (copiii, nepoţii şi strănepoţii) care vor suferi consecinţele grave şi teroarea sodomiei.

Preluat de pe  www. moldovacrestina.net

Leave a Response »