Legămîntul (Grigorie Vieru)


Lui Mihai Eminescu
Stiu: candva, la miez de noapte,
Ori la rasarit de Soare,
Stinge-mi-s-or ochii mie
Tot deasupra cartii Sale.
Am s-ajung atunce, poate,
La mijlocul ei aproape.
Ci sa nu inchideti cartea
Ca pe recile-mi pleoape.
S-o lasati asa deschisa,
Ca baiatul meu ori fata
Sa citeasca mai departe
Ce n-a reusit nici tata.
Iar de n-au s-auza dansii
Al stravechii slove bucium,
Asezati-mi-o ca perna
Cu toti codrii ei in zbucium

10 Răspunsuri to “Legămîntul (Grigorie Vieru)”

  1. vadim Says:

    sfrumoasa poezie…..😦 pakat ka am ramas fara marele poet…..

    • vboicu Says:

      intr-adevar poeziile lui despre mama si tata sunt minunate

    • vadim Says:

      asa poezii ……
      iti vine sa plangi dupa ele ce frumoase sunt .
      pacat ca nea parasit marele poet ………

  2. joker777 Says:

    „(mie tot miau placut)”

  3. arina Says:

    de mica mi-au placut poeziile lui Grigore Vieru ,si chir daca nu e printre noi,el totdeuna va dainui in fiinta noastra.

  4. marina Says:

    este o poezie ce iti rupe sufletu, o minunatie

  5. Samson cristina Says:

    Pacat ca printre noi nu mai este aceasta sfinta persoana !

  6. olesyka_97 Says:

    fuarte de jale

  7. vadim Says:

    imi va lipsi mult glasul lui ……..

  8. alexandru Says:

    grigore vierul bun poet numai moartea o vreme a fost cam chioara😀


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: