Eminescu… de Grigore Vieru

Vreau să vă împărtăşesc şi cu  Dvs. aceste versuri scrise de Grigore Vieru în cinstea lui Mihai Eminescu.

La zidirea Soarelui, se ştie,
Cerul a muncit o veşnicie,
Noi, muncind întocmai, ne-am ales cu,
Ne-am ales cu domnul Eminescu.
Domnul cel de pasăre măiastră,
Domnul cel de nemurirea noastră-Eminescu.

Suntem în cuvânt şi-n toate,
Floare de latinitate
Sub un cer cu stele sudice!
De avem sau nu drepate,
De avem sau nu drepate,
Eminescu să ne judece.

Mi-l fură, Doamne, adineauri
Pe înaltul domn cu tot cu lauri.
Mă uscam de dor, în piept cu plânsul,
Nu ştiam că dor mi-era de dânsul,
Nu ştiam că doina mi-o furară
Cu străvechea şi frumoasa Ţară- Eminescu.

Citește restul acestei intrări »

Poetul… de Mihai Eminescu

Să torni la rime rele,
Cu dactile în galopuri,
Cu gândiri nemistuite
Să negreşti mai multe topuri;

Şi când vezi vreo femeie
Să te-nchini pân’la pământ
Şi de-a sta ca să-ţi vorbească
Să înghiţi orice cuvânt;

Nespălat, neras să umbli,
Şi rufos şi deşuchet –
Toate-acestea împreună
Te-arat-a fi poet.

Tata (Grigorie Vieru)

Lui Gheorghe Banariuc
si Vadim Gheorghelas
Tata, eu nu stiu de ce
Nu te-au pus in cantece
Ca pe maiculita mea
Care viata datu-mi-a.
Tu ca dansa ne iubesti
Si ca ea imbatranesti,
Tata.
Rele-n viata sunt de-ajuns,
Daca plangi, tu plangi pe-ascuns.
Mai iei cate-un paharut,
Dar nu uiti sa ne saruti,
Tata.

La necaz si bucurii
Tu ai, tata, multi copii,
Ca si mama-i pruncul tau,
O feresti de tot ce-i rau.
Asta-i bogatia ta
Si nu-ti trebuie alta,
Tata.
Nu ne spui vorbe de dor,
Dar ades in locul lor
Mana tu pe cap ne-o pui
Si mai draga vorba nu-i.
Mai mult taci decat vorbesti,
Dar noi stim ca ne iubesti,
Tata.

Banul (Grigorie Vieru)

Lui Alexandru Cazacu
Nu ma supar ca n-am bani,
Bani putini putini dusmani.
Bani nu am si nici n-au fost,
Dar ii vad la omul prost.
Unii nici de paine n-au,
Altii cainelui o dau,
Vara mana intre lei
Ca-ntre pulpe la femei.
Cine-asa te-a impartit, banule,
Nu te-a impartit cinstit, banule!
Sa te-mparta Dumnezeu, banule,
Te-as cunoaste-atunci si eu, banule!

Cu banul ii tot asa
Cum ii si cu dragostea:
Cand mai bine si cand nu,
Cand deasupra el, cand tu.
Am avut si eu un sfant
Si l-am dat la muzicanti,
Muzicantii mi-au cantat
Si-au crezut ca-s om bogat.
Cine-asa te-a impartit, banule,
Nu te-a impartit cinstit, banule!
Sa te-mparta Dumnezeu, banule,
Te-as cunoaste-atunci si eu, banule!

Poezie dedicată lui Grigorie Vieru

1.Unii doreau Cosmosul să-l vadă,
Dar el era tot cu gîndul la Sfînta Mamă.
Şi Spre Cer el s-a înălţat
Cu a lui mamă s-a îmbrăţişat.

2. Vieru Prutul a cucerit,
Şi visul i s-a îndeplinit.
Ş-a murit la miez de noapte
Tot cu gîndul la o carte.

Aceasta este o poezie compusă de mine în memoria lui Grigorie Vieru. Dacă aveţi idei sau vreţi să mai adăugaţi ceva, vă rog s-o faceţi . Grigorie Vieru era un poet excelent. Citiţi şi cele mai reuşite poezii ale lui  mai jos.

Vă mulţumesc anticipat!!!

Casa părintească (Grigorie Vieru)

Lui Mihai Ciobanu
Ascultati-ma, surori, pe mine,
Si voi, fratii mei, ce va sfaditi:
E pacat, nu-i drept si nu e bine
Sa vinzi casa care te-a-ncalzit.
Bani ne-ar trebui la fiecare,
Toti avem copii si vremea-i grea.
Insa cum sa vinzi fereastra oare,
Cea la care maica te-astepta?!
Casa parinteasca nu se vinde,
Nu se vinde tot ce este sfant.
Din atatea lucruri dragi si sfinte
Ochii mamei inca ne privesc.
O vom da si vor schimba lacata
Si vor pune si ferestre noi.
Si trecand pe langa ea vreodata,
Va privi ca la straini la noi.

Casa parinteasca nu se vinde,
Nu se vinde tot ce este sfant.
Din atatea lucruri dragi si sfinte
Ochii mamei inca ne privesc.
Vom pleca si noi candva din viata
Si parintii sus ne-or intreba
Ce mai face casa lor cea draga,
Cine are grija azi de ea.

Legămîntul (Grigorie Vieru)

Lui Mihai Eminescu
Stiu: candva, la miez de noapte,
Ori la rasarit de Soare,
Stinge-mi-s-or ochii mie
Tot deasupra cartii Sale.
Am s-ajung atunce, poate,
La mijlocul ei aproape.
Ci sa nu inchideti cartea
Ca pe recile-mi pleoape.
S-o lasati asa deschisa,
Ca baiatul meu ori fata
Sa citeasca mai departe
Ce n-a reusit nici tata.
Iar de n-au s-auza dansii
Al stravechii slove bucium,
Asezati-mi-o ca perna
Cu toti codrii ei in zbucium