Am creat un blog!

Am decis să transfer acest blog la un alt host, dar tot bazat pe wordpress

Acolo voi continua să scriu articole.

Iata linkul

http://vboicu.megabyet.net/

Am creat un toolbar pentru acest blog…

Am hotărît să urmez şi eu modelul altora şi anume cel de a avea un toolbar al blogului personal.

Click pe următoare propoziţie pentru a-l scoate.Iata linkul pentru a-l instala în browser-ul Dvs.

Toolbarul l-am creat pe baza site-ului conduit.com

Acolo sunt toate opţiunile la care poţi visa.

Mulţumesc pentru atenţie.

Distribuirea Ziarelor din 25 iunie 2009

Astăzi, 25 iunie 2009, împreună cu un grup de membri ai bisericii “Buna Vestire” din Chişinău am mers la :”Spitalul Republican”, “Spitalul Cardiologic” şi la “Spitalul Oncologic” ca să împărţim ziare celora care suferă mult din cauza bolilor.
Deci, odată ajunşi acolo, ne-am şi repartizat în 2 grupe mai mici a cite 5-6 persoane. Grupul condus de Andrieş Talmazan, din care făceam parte eu, Andrei Onişcenco, Andrieş Talmazan Junior, Adriel Talmazan, a mers la Spitalul Cardiologic, iar grupul condus de Artur Boicu- la Spitalul Republican.
Vreau să-mi împărtăşesc impresiile despre această zi.
Oamenii, unii mai optimişti, alţii mai pesimişti,ne puneau tot felul de întrebări la care noi răspundeam cu plăcere, cu răbdare.
Cînd ieşeam din fiecare salon, le spuneam diferite urări de bine: Dumnezeu să vă vindece, Însănătoşire grăbnică, Vă dorim vindecare. După ce auzeau aceste cuvinte, bolnavii se luminau la faţa, mai ales că au văzut nişte copii care spun aşa cuvinte de încurajare.
Oamenii din acele spitale au o viaţă amară, plină de chinuri. Pentru ei speranţa de a se vindeca într-o zi este totul. Cel mai tare m-a şocat starea pacienţilor din Spitalul Oncologic. Acolo oamenii se află în nişte stări… în care cred că nimeni n-ar vrea nicicum să audă de ele, nu încă să mai treacă prin ele.
M-am convins cu ochii mei că aceşti oameni merită încurajările, atenţia şi rugăciunile noastre.
Vreau acum să vă îndemn cu toţii să ne rugăm pentru aceşti oameni bolnavi, pentru vindecarea lor, atît fizică cît şi morală, pentru rudele lor, ca să-I susţină, să nu-I lepede la nevoie, să –i încurajeze.
Domnul să binecuvînteze lucrarea bisericii “Buna Vestire”, să binecuvînteze “Ziarul Liber”, pe medici spitalelor, pe bolnavi şi pe întreaga Ţară.

10 principii practice de viaţă din Proverbe 19

1.Trebuie să învăţ, să capăt ştiinţă, înţelepciune.

2. Nu trebuie să dispreţuiesc pe sărac, din contra, să mă împrietenesc cu el.

3. Dacă îmi iubesc sufletul, trebuie să capăt înţelepciune.

4. Nu trebuie să spun minciuni, pentru că nu voi rămâne nepedepsit.

5.Trebuie să fiu harnic, să muncesc.

6. Este bine să păzesc porunca, ca să-mi păzesc sufletul.

7. Nu trebuie să fiu mânios, deoarece va trebui să-mi iau pedeapsa

8. Trebuie să am frica de Domnul căci ea mă duce la viaţă.

9. Trebuie să mă îndepărtez de învăţătură, dacă ea mă îndepărtează de învăţăturile înţelepte.

10.Trebuie să ascult sfaturile şi să primesc învăţătura, ca să fiu înţelept pe viitor.

Aurul si oamenii

Precum aurul nu-şi pierde valoarea, chiar dacă cade în noroi, tot astfel şi oamenii cînd se împiedică de o piatră sau cînd se poticnesc într-o nenorocire nu trebuie să cedeze. Mulţi dintre oameni după ce nimeresc într-o situaţie dificilă pierd din bunătatea ori optimismul lor. Într-un cuvânt se dau bătuţi. Asta nu e bine.
Să luăm exemplu de la aur, care este mult mai neînsemnat decît oamenii şi totuşi, ne învaţă multe.
El cade în noroi. Se murdăreşte, iar apoi este spălat de către stăpîn. După asta el este dus pe rafturi şi nu-şi pierde strălucirea şi calitatea. Aşa şi omul. Se murdăreşte de păcate şi apoi este curăţit. După asta el este pus iarăşi pe rafturile vieţii. Viaţa si Destinul te aleg pe tine. Iarăşi pe tine şi din nou aceeaşi procedură. Toată viaţa.
Uită-te la viaţa ta. Pune-ţi cîteva întrebări, cum ar fi.
1.Mai sunt eu murdar? Mai am pete pe sufletul meu ?
2.Nu cumva eu sunt cel care are inima rea şi arăt cu degetul la altcineva ?
Gîndeşte-te !!!

Banner

Tata (Grigorie Vieru)

Lui Gheorghe Banariuc
si Vadim Gheorghelas
Tata, eu nu stiu de ce
Nu te-au pus in cantece
Ca pe maiculita mea
Care viata datu-mi-a.
Tu ca dansa ne iubesti
Si ca ea imbatranesti,
Tata.
Rele-n viata sunt de-ajuns,
Daca plangi, tu plangi pe-ascuns.
Mai iei cate-un paharut,
Dar nu uiti sa ne saruti,
Tata.

La necaz si bucurii
Tu ai, tata, multi copii,
Ca si mama-i pruncul tau,
O feresti de tot ce-i rau.
Asta-i bogatia ta
Si nu-ti trebuie alta,
Tata.
Nu ne spui vorbe de dor,
Dar ades in locul lor
Mana tu pe cap ne-o pui
Si mai draga vorba nu-i.
Mai mult taci decat vorbesti,
Dar noi stim ca ne iubesti,
Tata.