Genesa 12

1 Domnul zisese lui Avram: ,,Ieşi din ţara ta, din rudenia ta, şi din casa tatălui tău, şi vino în ţara pe care ţi -o voi arăta.

2 Voi face din tine un neam mare, şi te voi binecuvînta; îţi voi face un nume mare, şi vei fi o binecuvîntare.

3 Voi binecuvînta pe ceice te vor binecuvînta, şi voi blestema pe cei ce te vor blestema; şi toate familiile pămîntului vor fi binecuvîntate în tine.

4 Avraam a plecat, cum îi spusese Domnul, şi a plecat şi Lot împreună cu el. Avram avea şaptezeci şi cinci de ani, cînd a ieşit din Haran.

5 Avram a luat pe Sarai, nevastă-sa, şi pe Lot, fiul fratelui său, împreună cu toate averile, pe cari le strînseseră şi cu toate slugile pe cari le cîştigaseră în Haran. Au plecat în ţara Canaan, şi au ajuns în ţara Canaan.

6 Avram a străbătut ţara pînă la locul numit Sihem, pînă la stejarul lui More. Cananiţii erau atunci în ţară.

7 Domnul S’a arătat lui Avram, şi i -a zis: ,,Toată ţara aceasta o voi da seminţei tale.„ Şi Avram a zidit acolo un altar Domnului, care i Se arătase.

8 De acolo a pornit spre munte, la răsărit de Betel, şi şi -a întins cortul, avînd Betelul la apus şi Ai la răsărit. A zidit şi acolo un altar Domnului, şi a chemat Numele Domnului.

9 Avram şi -a urmat drumul, înaintînd mereu spre meazăzi.

10 A venit însă o foamete în ţară; şi Avram s’a pogorît în Egipt, ca să locuiască pentru cîtăva vreme acolo; căci era mare foamete în ţară.

11 Cînd era aproape să intre în Egipt, a zis nevestei sale Sarai: ,,Iată, ştiu că eşti o femeie frumoasă la faţă.

12 Cînd te vor vedea Egiptenii, vor zice: ,Aceasta este nevasta lui!` Şi pe mine mă vor omorî, iar pe tine te vor lăsa cu viaţă.

13 Spune, rogu-te, că eşti sora mea, ca să-mi meargă bine din pricina ta, şi sufletul meu să trăiască datorită ţie.„

14 Cînd a ajuns Avram în Egipt, Egiptenii au văzut că nevasta lui era foarte frumoasă.

15 Slujbaşii cei mai de frunte ai lui Faraon au văzut -o şi ei, şi au lăudat -o la Faraon; şi femeia a fost adusă în casa lui Faraon.

16 Pe Avram l -a primit bine din pricina ei; şi Avram a căpătat oi, boi, măgari, robi şi roabe, măgăriţe şi cămile.

17 Dar Domnul a lovit cu mari urgii pe Faraon şi casa lui, din pricina nevestei lui Avram Sarai.

18 Atunci Faraon a chemat pe Avram, şi i -a zis: ,,Ce mi-ai făcut? Pentruce nu mi-ai spus că este nevastă-ta?

19 De ce ai zis: ,Este sora mea`, şi am luat -o astfel de nevastă? Acum, iată-ţi nevasta; ia -o, şi pleacă!„

20 Şi Faraon a dat poruncă oamenilor lui să -l petreacă pe el, pe nevastă-sa şi tot ce avea.

Reclame

Martorul mincinos

În zilele noastre la judecaţi oamenii se tem să mărturisească adevărul spun minciuni ca sa fac rău acuzatului.

Iată ce spune Dumnezeu poporului Său dacă se întâmplă un asemenea lucru:

15. Un singur martur nu va fi deajuns împotriva unui om, ca să adeverească vreo nelegiuire sau vreun păcat oarecare; un fapt nu va putea fi întemeiat decît pe mărturia a doi sau trei marturi. 16. Cînd un martor mincinos se va ridica împotriva cuiva ca să -l învinuiască de vreo nelegiuire, 17. cei doi oameni cu pricina să se înfăţişeze înaintea Domnului, înaintea preoţilor şi judecătorilor cari vor fi atunci în slujba. 18. Judecătorii să facă cercetări amănunţite. Dacă se va afla că martorul acela este un martor mincinos, şi că a făcut o mărturisire mincinoasă împotriva fratelui său, 19. atunci să -i faceţi cum avea el de gînd să facă fratelui său. Să scoţi astfel răul din mijlocul tău. 20. În felul acesta, ceilalţi vor auzi şi se vor teme, şi nu se va mai face o faptă aşa de nelegiuită în mijlocul tău. 21. Să n-ai nici o milă, ci să ceri: viaţă pentru viaţă, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mînă pentru mînă, picior pentru picior.

(Biblia, Deuteronom 19:15-21)

Versetul 15: Deci din acest verset vedem că pentru ca o nelegiuire să fie adeverită un singur martor nu e destul, trebuie să fie 2 sau 3 martori. Deci vedem ca o nelegiuire nu poate fi adeverită doar de un martor, ci trebuie să fie întărită de încă cîţiva martori.

Versetele 16-17: Deci martorul trebuia să spună învinuirile în primul rînd înintea lui Dumnezeu, şi înaintea preoţilor şi judecătorilor; iar pe acuzat trebuia să-l aducă cu el.

Versetele 18-19: Deci judecătorii trebuiau să facă cercetările, şi dacă martorul s-a găsit mincinos, trebuia să i se facă aşa cum a vrut el să facă prin mărturia lui fratelui lui.

Versetul 20: Domnul a dat această lege ca ceilalţi să se teamă şi să nu mai facă fapte atît de nelegiuite în mijlocul poporului.

Versetul 21: Poporul trebuia să n-aibă milă, ci să ceară: viaţă pentru viaţă, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior etc.

Vă îndemn să nu doriţi răul fratelui vostru şi să fiţi cinstiţi.