Iarăşi despre televizor …

În timpul de azi băieţii îşi dau întâlniri cu fetele şi deseori , singuri nu ştiu de ce dar singuri se simt nefericiţi . Nefericiţi în cazul în care îşi distrug relaţia cu o persoană care putea fi un prieten de încredere , sau în care relaţia ajunge acolo unde iniţial nu şi-au dorit iniţial .

Deşi societatea de azi este împânzită de idei de genul „trăieşte-ţi clipa ” sau „în viaţă trebuie să încerci totul ” , mai fericiţi oamenii de la aceasta nu devin . Aşa se face că omul fuge după himere şi doreşte să atingă doar un nivel sentimental , să aibă nişte emoţii sau să încerce unele trăiri sufleteşti noi . Aici omul (a se înţelege tinerii şi cei în vârstă , femei şi bărbaţi) ajunge să încerce multe lucruri care crede el că îi vor produce plăcere ; mai des omul încearcă ceea ce vede că altora le produce plăcere şi prin simpla imitaţie crede că va avea aceaşi senzaţie care este prezentată într-o formă sau alta .

Nu pot să nu menţionez că televizorul este o sursă inepuizabilă de asemenea scenarii . Din păcate nu toate scenarile sunt reale şi nu toate sunt bine de urmat . În Sfânta Scriptură este scris :

Toate lucrurile îmi sînt îngăduite, dar nu toate sînt de folos; toate lucrurile îmi sînt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpînire pe mine. (1 Corinteni 6:12)

În majoritatea filmelor nu se evită latura sentimentală a filmului – se strecoară o poveste de dragoste – dar în ultimul timp aceasta se face în mod mai puţin modest.

Este televizorul rău pentru tinerii de azi ?

Cred că într-o mare măsură . Este rău dacă tânărul are televizor în dormitorul său. Astfel va ajunge să privească nu numai ceea ce este permis de părinţi . Cred că este bine ca în casă să fie doar un TV şi acela în sufragerie . Ca să fie accesibil la toată familia .

Este rău dacă tânărul când vine acasă aprinde întâi televizorul şi când mănâncă – o face tot la televizor .

Când îi mai rămâne timp pentru familie ? Cum se vor cunoaşte mai bine unul pe altul ?

Şi , ce este mai important – viaţa familiei sau nişte emisiuni care au fost create ca să-ţi atragă atenţia ?


Unde este demnitatea noastră naţională?

Încă în secolul al XlX-lea, marele prozator Ion Luca Caragiale scria: “Englezul gîndeşte în timp ce stă în fotoliu, francezul gîndeşte în picioare, americanul în timp ce merge şi noi numai cînd e prea tîrziu”.

Această afirmaţie este valabilă pentru poporul nostru atîta timp cît suntem o parte izolată de Uniunea Europeană, deoarece aceasta s-a extins pînă la Prut. E de datoria noastră s-o ajutăm să treacă Prutul.
Europenizarea acestui spaţiu nu poate avea loc, decît revenind la firesc: la denumirea limbii, la numele nostru, la istoria noastră şi la graniţele noastre europene de pînă la 1939, cînd a fost încheiat Pactul diabolic dintre Hitler şi Stalin.
În toate vremile de pî
nă azi basarabenii s-au risipit pe tot globul în căutarea unei bucăţi de pîine.

Strămoşii noştri cînd plecau în lume, obişnuiau să pună în cizme ţărînă din pămîntul ţării lor, spre a-l avea mereu sub tălpi, crezînd că acesta îi va ajuta în toate.
Să sperăm că acest obicei care s-a mai păstrat, cel puţin în inimi, dacă nu în încălţări, să-i ajute pe aceştia să-şi regăsească drumul Acasă, ca împreună să fim cetăţenii şi naţiunea de cîndva, în spaţiul moştenit.
Datorită patrioţilor ce-şi dau bine seama că sîngele apă nu se face, statul nostru pitic şi cu neajunsurile pe care le posedează, rămîne în continuare pe harta puternicilor ţări.

În prezent avem o conducere a statului care îşi reprezintă doar propria prostie şi ignoranţă. V. Voronin şi comuniştii nu înfăţişează poporul Republicii Moldova, ei sunt un partid de ocupaţie, care a guvernat fără întrerupere din 1940 încoace şi care a executat doar interesele Moscovei.
El vorbeşte în numele nostru fără a avea o aprobare de la noi pentru declaraţiile sale.

Încercările de a trata problemele ce ţin de limbă şi identitate, în care preşedintele Republicii Moldova e profan, nu e decît o distragere a atenţiei de la gravele probleme economice şi sociale cu care se manifestă statul nostru.
V.Voronin nu vorbeşte doar în numele nostru, al celor care au nenorocul de a-l fi avut ca preşedinte. El vorbeşte şi în numele predecesorilor noştri; şi-n numele lui Ştefan cel Mare care este valah(român) şi vorbitor de limbă valahă(română); nicăieri distinsul voievod nu menţionează că ar fi “moldovean” şi că ar vorbi “limba moldovenească”.
V. Voronin mai vorbeşte şi-n numele marilor creatori de limbă română: Mihai Eminescu, Aleco Russo, Bogdan-Petriceicu Hasdeu etc, care ştiu ce limbă au vorbit şi care e naţiunea lor.

Nici conducerea, nici comuniştii nu au nimic în comun cu poporul acesta.
Să nu-i permitem lui Voronin să vorbească în numele acestui Neam, în numele pămîntului mestecat cu sîngele stăămoşilor, în numele lui Dumnezeu.
Î
n şirul lung de războaie pe care le-am înfruntat, limba română a fost temelia la care s-a revenit de atîtea ori, ea reuşind să întrăgească poporul, să pătrundă în viaţa lui spirituală.
Ea este semnul caracteristic prin care membrii aceiaşi comunităţi se recunosc în marea diversitate a naţiunilor existente. Limba este asemeni unui trainic lanţ, care ne leagă împreună, altar la care venim să ne închinăm cu inima iubitoare, cu dragoste şi devotament.

Limba română este puntea de unire dintre trecut şi prezent, a poporului. Ea dă posibilitate celor care o vorbesc să colaboreze, să înfrunte greutăţile.
Limba noastră vine din timpurile cele mai îndepărtate; ea este cea mai scumpă moştenire a generaţiilor pierdute în negura timpurilor, dar care au muncit enorm la elaborarea acestui produs sufletesc.

Ion Luca Caragiale menţiona “Limba este cartea de boieri a unui neam călit de focul atîtor încercări de pierzanie! Să onorăm, deci, cu demnitate şi deplină mîndrie cea mai nobilă carte a neamului, pentru care s-a vărsat sînge, pentru care s-a luptat secole, în cuprinsul cărora am visat, am vieţuit şi vieţuim nemuritori!”
Astăzi, cînd realitatea crudă ne bate la uşa destinului, cînd unii ar vrea să ne răpească limba română, cînd timpul ne absoarbe totul în fuga lui infernală, cînd uităm de lucrurile sfinte pe care ni le-au lăsat strămoşii; unicul lucru care ne-ar putea salva ar fi îngenuncherea la altarul limbii materne şi la cel al trezirii conştiinţei naţionale.

Indiferent de ce spune şi face conducerea statului, azi în ţară, noi trebuie să ne comportăm cum simţim şi ştim mai bine, în situaţia cu limba ar trebui să ne facem înţeleşi şi anume să vorbim ruşilor din ţara noastră în limba noastră, pentru a pune capăt unei situaţii anormale.
Faptul că V. Voronin, vrea să ne introducă în învăţămînt “limba moldovenească” în locul “limbii române” este o încălcare a articolelor Constituţiei Republicii Moldova, printre care şi articolul 12, aliniatul 5, deci şi drepturile populaţiei, înjosesc demnitatea naţională, denatureză adevărul ştiinţific şi istoric.
Pentru a ne autoproteja trebuie să cerem să fie respectat adevărul lingvistic şi istoric, să fie respectată nu numai demnitatea naţională şi umană a profesorilor şi elevilor, ci şi a tuturor locuitorilor din Republica Moldova, să cerem să se pună capăt manipulării acestor naţiuni cu scopul de a sustrage atenţia de la dezordinea din ţară, de la dezastrul economic şi de a provoca conflicte interetnice.
Permanenta denat
urare a adevărului ştiinţific în politica lingvistică din Republica Moldova afecteză grav identitatea basarabenilor, creîndu-se serioase complexe de inferioritate, de multe ori ireversibile, care au repercusiuni nefaste asupra existenţei lor sociale şi culturale.

Căci se ştie că pentru oamenii de bună-credinţă adevărul despre denumirea limbii este pe cît se poate de limpede. Limba română este denumirea adevărată a limbii pe care o vorbesc toţi românii inclusiv şi basarabenii.

În limba maternă se află patria, locul naşterii, istoria trăită a tinereţii, întreaga bogăţie de amintiri şi simţăminte, fară de care omul nu poate exista.
Patrioţi adevăraţi sunt cei ce au rădăcini şi conştientizare în memorie şi conştiinţă pentru că sunt români, că limba lor este limba română, iar istoria lor este istoria românilor.

Preluat de pe http://birnaz.blogspot.com.

Lecţia 12 . Cum să-ţi alegi prietenii ?

Deoarece foarte multe căutări pe acest blog ţin de cum să fii prieten adevărat , am hotărât să plasez această lecţie pentru ca să vă vin în ajutor .

Vei afla de ce unii oameni îşi aleg prieteni mai răi ca ei înşişi şi ce fel de prieteni să-ţi alegi ca să te poţi bucura de relaţia cu ei