Eminescu… de Grigore Vieru

Vreau să vă împărtăşesc şi cu  Dvs. aceste versuri scrise de Grigore Vieru în cinstea lui Mihai Eminescu.

La zidirea Soarelui, se ştie,
Cerul a muncit o veşnicie,
Noi, muncind întocmai, ne-am ales cu,
Ne-am ales cu domnul Eminescu.
Domnul cel de pasăre măiastră,
Domnul cel de nemurirea noastră-Eminescu.

Suntem în cuvânt şi-n toate,
Floare de latinitate
Sub un cer cu stele sudice!
De avem sau nu drepate,
De avem sau nu drepate,
Eminescu să ne judece.

Mi-l fură, Doamne, adineauri
Pe înaltul domn cu tot cu lauri.
Mă uscam de dor, în piept cu plânsul,
Nu ştiam că dor mi-era de dânsul,
Nu ştiam că doina mi-o furară
Cu străvechea şi frumoasa Ţară- Eminescu.

Citește restul acestei intrări »

Reclame

Igor Vieru (Biografie)

Lumina zilei Igor Vieru o vede la 23 decembrie 1923 in satul Cernoleuca, Donduseni.

Tata lui, Dumitru, pe langa multe alte meserii, mai avea si pasiunea desenului. Indragostita de arta populara era si mama lui, Ana.

De la parinti, a luat viitorul pictor darul de talent, stropul de soare si suflet pentru panze si culori.

Absolveste scoala primara, intra in gimnaziul din satul vecin, Climauti. Greutatile vietii insa il impun sa-si intrerupa invatatura, si Igor, la indemna a doi consateni, pleaca in Romania, unde munceste in mai multe locuri, indeletnicirea-i de baza ramanand arta plastica.

La bastina revine in 1944. Cu doua valize de carti, pe care, de fapt e nevoit sa le inprastie pe drumuri. Acasa ajunge doar cu un dictionar si o istorie a artei.

Se angajeaza invatator de limba franceza, la Horodiste.

Primele creatii a lui Igor Vieru au fost executate pe sticla. Picturile acestea repezentau diferite imagini din viata pe care invatatorul Igor Vieru le demonstra elevilor pentru a le cultiva gustul estetic. Cu parere de rau, miniaturile date nu s-au pastrat.

In 1946 se inscrie direct in anul trei – la scoala de arte plastice din Chisinau pe care o absolveste in 1949.

Doi ani e pedagog la scoala de pictura din Calarasi.

Revine la Cernoleuca, invatator.

In 1953 participa la expozitia republicana cu panza “Ion Creanga ascultand povestile lui mos Bodranga”. Aceasta lucrare il deschide catre spectatori, il ajuta sa-si croiasca propria cale spre Uniunea artistilor plastici din U.R.S.S. al carui membru devine.

Din 1957 se stabileste cu traiul la Chisinau. Un timp lucreaza la “Chiparus”. Mai tarziu e numit director al Muzeului de arte plastice din Chisinau, apoi expert al comisiei de atestare a lucrarilor de arta pentru expozitii. In aceasta perioada ii apar panzele “La impartirea pamantului”, “Primavara”, “In ajunul rascoalei”, “In satul natal”.

In 1960 primeste ordinul – Insigna de Onoare, in 1963 i se ofera titlul Maestru in arte.

Detinand diferite functii, Igor Vieru colaboreaza activ cu editurile, participa la toate expozitiile republicane, unionale si cele internationale.

Indragostit de “Toamna” (1965), pictorul creeaza “Vetre calde” (1966), tripticul gravural “Ctitorii satului” (1966), contureaza “Fericirea lui Ion” (1967), “Nucarii” (1967), se contopeste cu tabloul “Sarbatoarea la Ceronoleuca” (1968) si “Vremea logodnelor” (1970).

In 1976 i se inmaneaza Premiul de Stat al R.S.S.M.

Diversa i-a fost activitatea – sincera, plina de tamaduire sufleteasca: portretist, ilustrator de carti, scenograf, pedagog, redactor artistic.

La 1982 mai face o panza “Mesterul Manole”.

La 1983 i se confera titlul – Artist plastic al poporului din R.S.S.M.

Dupa o boala indelungata, la 24 mai 1988 Igor Vieru se stinge din viata. E inmormantat la Cernoleuca.

Banul (Grigorie Vieru)

Lui Alexandru Cazacu
Nu ma supar ca n-am bani,
Bani putini putini dusmani.
Bani nu am si nici n-au fost,
Dar ii vad la omul prost.
Unii nici de paine n-au,
Altii cainelui o dau,
Vara mana intre lei
Ca-ntre pulpe la femei.
Cine-asa te-a impartit, banule,
Nu te-a impartit cinstit, banule!
Sa te-mparta Dumnezeu, banule,
Te-as cunoaste-atunci si eu, banule!

Cu banul ii tot asa
Cum ii si cu dragostea:
Cand mai bine si cand nu,
Cand deasupra el, cand tu.
Am avut si eu un sfant
Si l-am dat la muzicanti,
Muzicantii mi-au cantat
Si-au crezut ca-s om bogat.
Cine-asa te-a impartit, banule,
Nu te-a impartit cinstit, banule!
Sa te-mparta Dumnezeu, banule,
Te-as cunoaste-atunci si eu, banule!

Poezie dedicată lui Grigorie Vieru

1.Unii doreau Cosmosul să-l vadă,
Dar el era tot cu gîndul la Sfînta Mamă.
Şi Spre Cer el s-a înălţat
Cu a lui mamă s-a îmbrăţişat.

2. Vieru Prutul a cucerit,
Şi visul i s-a îndeplinit.
Ş-a murit la miez de noapte
Tot cu gîndul la o carte.

Aceasta este o poezie compusă de mine în memoria lui Grigorie Vieru. Dacă aveţi idei sau vreţi să mai adăugaţi ceva, vă rog s-o faceţi . Grigorie Vieru era un poet excelent. Citiţi şi cele mai reuşite poezii ale lui  mai jos.

Vă mulţumesc anticipat!!!

Legămîntul (Grigorie Vieru)

Lui Mihai Eminescu
Stiu: candva, la miez de noapte,
Ori la rasarit de Soare,
Stinge-mi-s-or ochii mie
Tot deasupra cartii Sale.
Am s-ajung atunce, poate,
La mijlocul ei aproape.
Ci sa nu inchideti cartea
Ca pe recile-mi pleoape.
S-o lasati asa deschisa,
Ca baiatul meu ori fata
Sa citeasca mai departe
Ce n-a reusit nici tata.
Iar de n-au s-auza dansii
Al stravechii slove bucium,
Asezati-mi-o ca perna
Cu toti codrii ei in zbucium

Biografia lui Grigore Vieru

Grigore Vieru (n. 14 februarie 1935, Pererita, fostul judeţ Hotin, România, azi Republica Moldova, d. 18 ianuarie 2009, Chişinău) a fost un poet român basarabean. În 1993 a fost ales membru corespondent al Academiei Române.

Grigore Vieru s-a născut în familia de plugari români a lui Pavel şi Eudochia Vieru, născută Didic. A absolvit şcoala de 7 clase din satul natal în anul 1950, după care urmează şcoala medie din orăşelul Lipcani pe care o termină în 1953. În anul 1957 debutează editorial (fiind student) cu o plachetă de versuri pentru copii, Alarma, apreciată de critica literară. În 1958 a absolvit Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chişinău, facultatea Filologie şi Istorie. Se angajează ca redactor la revista pentru copii „Scânteia Leninistă”, actualmente „Noi”. La 8 iunie 1960 se căsătoreşte cu Raisa, profesoară de română şi latină, născută Nacu şi se angajează ca redactor la revista „Nistru”, actualmente „Basarabia”, publicaţie a Uniunii Scriitorilor din Moldova. Între anii 1960–1963 este redactor la editura „Cartea Moldovenească”. Anul 1968 aduce o cotitură în destinul poetului, consemnată de volumul de versuri lirice Numele tău, cu o prefaţă de Ion Druţă. Cartea este apreciată de critica literară drept cea mai originală apariţie poetică. În chiar anul apariţiei devine obiect de studiu la cursurile universitare de literatură naţională contemporană. Trei poeme din volum sunt intitulate: Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Brâncuşi, iar alte două sunt închinate lui Nicolae Labiş şi Marin Sorescu. Asemenea dedicaţii apar pentru prima oară în lirica basarabeană postbelică. În 1973, Grigore Vieru trece Prutul în cadrul unei delegaţii de scriitori sovietici. Participă la întâlnirea cu redactorii revistei „Secolul 20”: Dan Hăulică, Ştefan Augustin Doinaş, Ioanichie Olteanu, Geo Şerban, Tatiana Nicolescu. Vizitează, la rugămintea sa, mănăstirile Putna, Voroneţ, Suceviţa, Dragomirna, Văratec. Se întoarce la Chişinău cu un sac de cărţi. Mai târziu poetul face următoarea mărturisire: Dacă visul unora a fost ori este să ajungă în Cosmos, eu viaţa întreagă am visat să trec Prutul . În anul 1974, scriitorul Zaharia Stancu, preşedintele Uniunii Scriitorilor din România, îi face o invitaţie oficială din partea societăţii Uniunii, căreia poetul îi dă curs. Vizitează Transilvania, însoţit de poetul Radu Cârneci. În 1977, iarăşi la invitaţia Uniunii Scriitorilor din România vizitează, împreună cu soţia, mai multe oraşe din România: Bucureşti, Constanţa, Cluj-Napoca, Iaşi. La 5 decembrie 2005, poetul Grigore Vieru a suferit un accident suspect ce i-ar fi putut curma viaţa. Poetul s-a declarat convins că nu a fost vorba de o situaţie întâmplătoare şi banală.[2] Pe 16 ianuarie 2009 poetul a suferit un grav accident de circulaţie şi a fost internat la Spitalul de Urgenţă din Chişinău. Grigore Vieru s-a aflat într-o stare critică cu politraumatism, traumatism cranio-cerebral închis, contuzie cerebrală, traumatism toracic închis, contuzia cordului şi a plamânilor şi contuzia organelor abdominale, având şanse minime de supravieţuire.[3] Accidentul rutier a avut loc în noaptea de 15 spre 16 ianuarie, ora 01:30 pe traseul R-3 Chişinău–Hînceşti–Cimişlia–Basarabeasca.[4] La volanul autoturismului se afla Gheorghe Munteanu, artist emerit al Republicii Moldova şi director adjunct al Ansamblului de dansuri populare „Joc” din Chişinău, aflat într-o stare mai uşoară.[3] A încetat din viaţă pe data de 18 ianuarie a aceluiaşi an, la exact două zile după accident în Spitalul de Urgenţă din Chişinău în urma unui stop cardiac din care nu a mai putut fi resuscitat.[5][6] Grigore Vieru a fost decorat post-mortem la date de 20 ianuarie, fiindu-i conferit Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Mare Cruce. [7] [modifică]

Opera 1957 – Alarma (versuri pentru copii) 1958 – Muzicuţe (versuri pentru copii) 1961 – Făt-Frumos curcubeul şi Bună ziua, fulgilor! la editura „Cartea Moldovenească” 1963 – Mulţumim pentru pace” (versuri) şi Făguraşi’ (versuri, povestiri şi cântece). 1964 – Revista „Nistru” publică poemul Legământ, dedicat poetului nepereche Mihai Eminescu. 1965 – Versuri pentru cititorii de toate vârstele, prefaţat de Ion Druţă pentru care i se acordă Premiul Republican al Comsomolului în domeniul literaturii pentru copii şi tineret (1967). 1967 – Poezii de seama voastră (editura „Lumina”) 1967 – Bărbaţii Moldovei cu o dedicaţie pentru „naţionalistul” Nicolae Testimiţeanu (revista „Nistru”). Întregul tiraj este oprit, dedicaţia scoasă. 1969 – Duminica cuvintelor la editura „Lumina” cu ilustraţii de Igor Vieru, o carte mult îndrăgită de preşcolari, care a devenit prezentă în orice grădiniţă de copii. 1970 – Abecedarul (editura „Lumina”) — în colaborare cu Spiridon Vangheli şi pictorul Igor Vieru) 1970 – Trei iezi [8] 1974 – Aproape (versuri lirice, cu ilustraţii color de Isai Cârmu) 1975 – Mama (editura „Lumina” — carte pentru cei mici, ilustrată de Igor Vieru) 1976 – Un verde ne vede! ( editura „Lumina” — volum pentru care poetului i se decernează Premiul de Stat al Republicii Moldova (1978). 1991 – Metafore albastre (editura „Narodna cultura”, Sofia — în colecţia Globus poetic, traducere în limba bulgară de Ognean Stamboliev.